Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga- ESEU

    “Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creanga este un basm cult, publicat in revista “Convorbiri Literare” in 1877.

    Basmul cult este o specie narativa ampla, cu numeroase personaje purtatoare ale unor valori simbolice cu o actiune ce implica fabulosul, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou. Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui. Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antagonistul, ajutoarele, donatorii), ce sunt individualizate prin atributele exterioare si limbaj. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, neterminate. Sunt prezente cliseele compozitionale, numerale si obiecte magice. In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si cu descrierea.

    Naratiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii.

    Tema basmului este triumful binelui asupra raului, dar si procesul de maturizare al protagonistului. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea, muncile, demascarea raufacatorului( Spanul), pedeapsa si casatoria.

    Semnificatia titlului ”Harap-Alb” reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana. Naiv, lipsit de experienta si excesiv de credul,fiul craiului isi schimba statutul de nepot al Imparatului Verde in acela de sluga a Spanului. Numele lui are sensul de "rob alb", deoarece "harap" înseamnă "negru, rob". Devenit sluga spânului, îşi asumă şi numele de Harap-Alb, dovedind în acelaşi timp loialitate şi credinţă faţă de stăpânul său, întrucât jurase pe paloş.

    Factorul perturbator apare cand imparatul primeste scrisoarea de la Imparatul Verde care, neavand fete, are nevoie de un mostenitor la tron. Acest factor perturbator al situatiei initiale, determina parcurgerea drumului initiatic de cel mai bun dintre fii craiului ( motivul superioritatii mezinului).

    Actiunea se desfasoara linear, succesiunea evenimentelor narative este redata prin inlantuire.

    Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajunga de la un capat al lumii la altul (in plan simbolic: de la imaturitate la maturitate). El paraseste lumea aceasta cunoscuta si trece dincolo, in lumea necunoscuta.

    In basm sunt prezente cliseele compozitionale tipice: formula initiala (“Amu cica era odata”), formula mediana (“Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste inainte mult mai este”) si formula finala (“Si-a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce pe acolo lua si mananca. Iar pe la noi, cine are bani lua si mananca, iara cine nu, se uita si rabda.”).

    Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de momente ale subiectului: o situatie initiala (expozitiunea), un eveniment care deregleaza echilibrul (intriga), trecerea probelor, refacerea echilibrului si rasplata eroului (deznodamantul). Caracterul de bildungsroman al basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spiriuale concretizat prin trecerea probelor si modificarea statutului social al protagonistului.

    Harap-Alb este personaj eponim, nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de valori etice (mila, bunatatea, generozitatea, prietenia) necesare unui imparat. Numele personajului reflecta conditia duala: Sluga (Harap) de origine nobila(Alb), iar sugestia cromatica alb-negru, semnifica starea de inocenta (negru) si “invierea” spirituala (alb).

    Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este “un rau necesar”.

    Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale (Sf. Duminica), animale fabuloase( calul nazdravan, craiasa furnicilor si a albinelor), fapturi himerice( cei cinci tovarasi) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, apa vie, apa moarta).

    Limbajul cuprinde: termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale, ziceri tipice( proverbe, zicatori). Mijloacele lingvistice de realizare a umorului precum: ironia, poreclele si apelativele caricaturale (Buzila), diminutivele cu valori argumentative (iluzisoare), caractere pitoresti (portretul lui Gerila), expresii populare (“Da-I cu cinstea sa peara rusinea”)

    In concluzie “Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creanga, este un basm cult punand in valoare idealul de dreptate, de adevar, fiind “o oglindire a vietii in moduri fabuloase “ (G. Calinescu).